Ruga de dragoste

Te-as iubi daca m-ai lasa. Te-as iubi in mii si mii de feluri

Te-as iubi in fiecare zi , chiar si atunci cand esti departe, te-as adora precum luna isi iubeste soarele.

Te-as citi si nu te-as mai termina, fara un final, asta e mai mult ca perfectul.

Te-as scrie pe fiecare rand, mi-ai fi fiecare virgula traita pe hartie, fiecare semn de exclamatie. Niciodata punct sau semn de intrebare.

Iubirea mea e o adevarata nebunie, mi-ai fi ultimul gand din noapte, ultima respiratie si fiecare bataie de inima ti-ar purta numele !

Chipul tau senin mi-ar fi rasarit de soare, in orice parte a zilei ! Te-as arunca inapoi in Rai, de unde ai venit, daca zambetul tau nu mi-ar aduce atata satisfactie, emotie si implinire.

Imi misca fiecare bucatica de suflet putrezita atunci cand ii aud vocea si-i vad privirea. E multa culoare si explozie acolo !

Imbraca-ma cu aroma ta si incalzeste-ma cu caldura trupului tau. Te-as savura precum ma bucur la ciresele de mai !

Dezbraca-ma de toata aceasta armura pe care o port dupa mine zi de zi si poarta-mi sufletul  pe brate, dar cu mare grija. Stiu ca tu chiar ai putea avea aceasta putere asupra mea.  Ajuta-ma sa ma salvez de aceasta povara, te rog ! Ne-am bucura impreuna de roadele unei inimi dezlantuite. Eu ti-as darui totul. Si daca intr-o zi toata dragostea din lume ar seca, in mine tot ar ramane ceva pentru tine.

Aduna-mi resturile ramase imprastiate, si impreuna, hai sa construim o iubire nemarginita. Tu ai sa-mi devii intreg. Sa nu te temi niciodata langa mine, atata timp cat port in piept aceasta inima .

Si ca toate astea sa fie posibile, nu trebuie decat sa ma chemi… cu vocea, cu gandul ,cu privirea, nu conteaza, eu am sa te aud.  Cere-ma si primeste-ma in sufletul tau, te rog.!!! Eu stiu ca tie o sa-ti pot deschide usa inimii mele, o sa stii cum sa strabati acele odai vechi si intunecate, fara sa te ratacesti. Ai putea fi eroul sufletului meu…

P.S Atata timp  cat exista inspiratia de a scrie, eu stiu ca mai pot simti, ca pot fi vie, chiar daca e ceva mic de care ma agat . Eu oricum, am pt ce sa-ti spun multumesc !

Iadul de azi, paradisul de maine.

Iadul de azi, paradisul de maine.

Asta inseamna sa fii un visator si un optimist  !

Taraste-ma chiar si pana in iad daca e nevoie, absoarbe-mi frumusetea, nu va conta atata timp cat te tin de mana. Eroule, mi-ai promis o calatorie cu un bilet fara retur, dar nu m-ai anuntat cand. Ai uitat de mine ? Cum sa uiti de carnea plamadita dintr-al tau trup ? Chiar daca o sa arda carnea si o sa putrezeasca tot in mine, am sa te urmez si o sa te imbratisez cu zambetul pe buze. Cu ocazia asta o sa aflu si eu ce inseamna sa zambesti. Real si din toata inima. Nu o sa mai simt durerea. Nu poate fi mai rau ca pe taramul “vietilor” atarnate de-un fir de fericire atat de subtire. Eu nu-mi am locul aici, sunt doar o umbra cu iz de primavara. Pacalesc viata, dar n-o traiesc. Ii zambesc caci asa ma evita si nu ma mai intreaba de nefericirea mea.

Te chem iar, hai vino, mi-ai promis ! Nu ma mai lasa in agonia asta care ma termina. Sunt egoista, o stii si tu, o stiu si ei, dar cred ca doar in bratele tale as gasi ceea ce am pierdut acum multi ani. Nu-i vorba de dor, e vorba ca nu te-am avut la nevoie. Trebuia sa ramai langa mine, la dracu ! Dar mi-ai fost rapit. Refuz o viata fara tine.  Merg… taras, dar am murit de mult, odata cu tine.

Privesc oglinda, dar nu mai recunosc omul acela. Au zgariat inima-n mine si au muscat din ea, fara ca macar sa mai scuipe inapoi resturile cu care si-au indulcit zilele. Vezi de ce nu mai sunt intreaga ? Daca erai tu, eroule, aveai grija de mine, intru totul. Cum sa ma reintregesc acum ?

Povestea inca nu s-a sfarsit…  Cat timp o sa dainuiesc hoinara pe-acest taram, n-am sa cunosc implinirea fara tine. Termina–ma mai repede. Nu conteaza daca-i lent, eu sunt fericita daca o sa intalnesc sfarsitul langa tine. Arunca-ma in ghearele celor mai feroce fiare, zgarie-mi inima, scrijeleste pe toti peretii cu sangele meu, lasa-i sa ma urasca, sa arunce in mine cu noroi si pietre, sa ma vada in genunchi plangand. Invata-i sa ma ocoleasca, sa le repugn, sa ma ingroape in cele mai amare cuvinte, sa-mi ucida orgoliul, sa ma joace in picioare, sa-mi terfeleasca numele, nu va conta, atata timp cat destinatia e aceeasi.

 Aduna-ma langa tine, te rog , asa sfartecata in mii de bucatele. Tot va fi mai bine.

Micul meu Paradis.

La sfarsit conteaza doar sa-intalnesti Paradisul. Oh, si ce bucurie, cand tu dai in fiecare zi de el…

Azi am revazut marea infinita… da, da erau ochii lui senini, care imprastiau lumina si culoare intr-al meu suflet de copil. Rad cu totul.

Ne incurcam confuzi privirile, dar ne facem ca nu ne stim. Cata neputinta. E mai simplu asa.

Dar eu…ma bucur de fiecare clipa petrecuta in paradis, acel paradis care sta conturat in zambetul persoanei dragi, acel zambet care lumineaza toata incaperea cand apare. Ce stupid trebuie sa sune, pt tine, nu ?

Sa ne indulcim cu visele unei iubiri platonice. Este in regula atata timp cat iti imbraca chipul intr- o mantie plina de veselie si-ti incalzeste inima, asa cum oamenii comuni nu isi pot inchipui. Doar zanele. Zbor in bratele tale si-ti framant usor buzele, cu ale mele.

Aduna-mi gandurile, amintirile, fanteziile toate si lasa-le sa se desarte in universul meu paralel.  Aici mai pot sa traiesc. Aici, inca mai simt. Sa nu crezi ca mint, dar e singura iluzie de care se mai poate prinde inima. Mai mult nu e capabila. E fragila si totul mi-e sec. Chiar si ciocolata imi pare mai amara. E pustiu. Nici de ti-ai dori sa vii, n-as putea sa te invit. Ai fi infricosat de ceea ce ai gasi prin acele camere intunecate.  Ai scotoci in zadar. E multa mocirla si te-ai impiedica de ea, chiar daca te-as prinde eu de mana. Poate cate un strigoi neprietenos o sa-ti mai taie calea. Atat am sa-ti ofer in realitate. De asta e mai bine sa traim doar pe hartie. 

Tu imi hranesti zambetul de zi cu zi. Totodata, tu esti otrava din glasul meu, iar eu sunt actrita cea mai desavarsita. Pana raman doar eu si ale mele ganduri umbrite de lipsa ta. Reprezinti focul de dupa poarta Iadului, si caldura pe care doar un Soare- minune ar putea sa o impartaseaca.  

Cateodata cuvintele tale ard bucati din suflet, iar altadata aprinzi speranta. E nevoie de prea putin, asta e greseala mea.

Sunt atatea cuvinte si dorinte ce stau ascunse intre noi, dar totul este prea departe, mult prea departe…

Cand inima urla, si gura tace, fii multumit !

Uneori imi doresc a avea forta necesara sa nu-mi mai las sufletul sa taca... cuvintele sa urle in toata splendoarea lor, fara sa-mi mai pese. Suntem atat de constransi de limite, ratiune, orgolii ca uitam ceea ce ne dorim cu adevarat. Ah, si se simte bine aceasta putere, insa inima continua sa tanjeasca si sa-si planga toate dorintele si vorbele inghitite in sec de-atatea ori. Oare pe cine ar trebui sa ne bazam ? Minte sau ratiune ? Eu cred in minte, n-ar trebui sa fie asta calea corecta ? Si cine dracu o face pe ea sa taca ??? Sufletul ti-e plin de atata emotie si sentiment, ca ar putea sa rabufneasca in orice moment, dar te abtii, pt ca esti puternica ! Gandeste-te ca tu n-ai plans nici macar in ziua #aia, si chiar si peste ani toti au avut grija sa iti reaminteasca, de parca cine stie ce mare pacat ai facut ! Ei nu stiu ca tu nu te afisezi de fata cu restu. Inca de mica ti-ai impus asta . Urasti oamenii care nu-si asculta si ratiunea, macar putin ! Zambeste, indiferent ca se darama lumea sau ai ramas singur. Zambeste-le si lasa-i sa se intrebe cat de cruda poti fi daca esti capabila de asa ceva. Mie asa mi-au zis. Iubeste-ma sau uraste-ma, dar nu ma schimb !
P.S Nu o sa uit NICIODATA persoana care m-a cunoscut cel mai bine. Ai avut dreptate !

Sarutul unui "strain" .

Da, sarutul unui strain de suflete, al tau.

Ai  incercat sa saruti vreodata un chip  frumos cu suflet gol ? Presupun ca da. Dar un suflet plin cu otrava altuia ? Sunt blestemate la neuitare eterna, acele inimi.  Povesteste-mi, cum s-a simtit ? Iti evita privirea, nu-i asa ? Si tot timpul isi tinea ochii inchisi  sa-si imagineze ca el/ea e de fapt acolo. 

Printre avalansa de sarutari  pielea ta se va razvrati, iar corpul va urla din toate incheieturile, nu ! Tu  o sa incerci in continuare sa te torturezi  in bratele lui, desi  inima si mintea cu siguranta nu sunt acolo. Era cea mai dura cruzime la care te-ai supus. Tu vrei doar sa uti si sa stergi orice atingere a barbatului la care ti-e gandul. Iar buzele tale o sa-ti sopteasca mereu ca ele nu sunt perechea lor preferata. Si ai sa te opresti, apoi iar ai sa incerci sa o iei de la capat. Te cunosc.

Oh, ce trist ! Dar sufletul, draga mea, pe el nu-l minti….si nici pielea nu o poti pacali… mereu  va freamata dupa a lui mana calda care te imbie la placeri nebanuite. Ti-e prea strain acel om ca sa-l lasi sa te murdareasca, amintirea celuilalt nu  se va distruge asa.  Te trezesti buimacita la realitate si-l privesti  speriata, ca si cum ar fi prima data cand il vezi.  Nu-ti raman prea multe de facut, si…   fugi, fugi,  fara sa te mai uiti inapoi !  

O privire cat o mie.

Cateodata o cuprindea nostalgiile. Dar cum sa nu o faci cand l-ai prins pe Dumnezeu de un picior ? Poate in viata fiecaruia exista niste ochi albastri, dar nu toti reusesc sa te marcheze. Ii intalnise si ea pe drumul vietii. Nu putea afirma ca i-a iubit, dar era omul cu care avea cea mai puternica conexiune de pana acum, din orice unghi ai privi. Pe langa asta ii legau si niste povesti de viata asemanatoare.

Si n-ai cum sa-l uiti, era barbatul care o privise intr-un mod in care absolut nimeni nu o mai facuse. Asta simtea cand uita sa-si mai ia ochii aia superbi de la ea, erau o minune. O privea cu o dragoste blanda, ideala si totodata cu o pasiune neimblanzita. Toate astea era el.

Adora nebunia si copilaria ei de care multe persoane se fereau <stiau ei ce stiau >. O iubea dimineata ciufulita, in tricoul lui preferat, o iubea si mai mult fara machiaj. Zambetul ei era singurul accesoriu pe care avea voie sa-l poarte in preajma lui; si ei ii era atat de usor sa faca asta cand o tinea de mana…  Era mereu acolo.

Ca intotdeauna, la primul coboras a renuntat.  A ales sa fuga, n-a putut ramane sa lupte. Asa stie ca nu l-a iubit.  

Pt unicitatea acelei priviri n-are cum sa existe uitare, va dainui mereu in inima ei. Era constienta ca nu o s-o mai gaseasca niciodata la un barbat. Si povestea lor nu fusese doar despre asta, dar ar fi prea multe de zis.

Si mi-am zis:  Cand cresc mai mare, vreau si eu un barbat care sa ma priveasca ca in povestea mea! 

Constiinta mi-a raspuns imediat:  Sigur nu l-ai avut ???

(…)

Tacere de mormant.

Constiinta: Sa nu indraznesti sa plangi pt o amintire, nici macar pt greseala ta. E tarziu si trebuie sa dormi ! Tomorrow is a new day .

Probabil asta e printre #putinele postari fara nici o cosmetizare brutala: sincer, curat si din suflet.

Amintirea plajei.

Ma plimb pe malul marii in incercarea de a-i deslusi povestea. Un val ma saluta prietenos. Plaja n-a fugit nicaieri, inca n-a uitat de cei doi indragostiti rapiti de noaptea lunga. Plaja inca vorbeste despre iubirea lor si despre acel august; povestea lor a ramas acolo impregnata in fiecare imprejurime. Marea inca le cunoaste secretul, nici macar vantul si furtunile n-au putut sa stearga urmele acelei mari iubiri. Cu toata vegetatia uscata din jur, amintirea ei nu s-a ofilit.

E asa tarziu pt sufletele lor, nu mai respira de mult unul pt altul. S-au schimbat. Si nu e vorba de miile de kilometri ce-i despart, asta nu a fost niciodata o problema cand vine vorba de dragoste, s-au strans prea multe si intr-un final s-a facut curatenie generala. Unul a terminat mai tarziu, altul mai devreme, insa amandoi au reusit sa-si renoveze inimile, acum un aer proaspat ii inconjoara.

In unele inca e prea curat, nimeni n-a reusit sa mai ravaseasca acea camera a sufletului. Este goala, nici cu miros de primavara, dar nici a toamna tarzie.

Unele amintiri sunt menite sa devina nemuritoare. Astea sunt acele povesti nespuse, atat a mai ramas. 

Invitatie la dans

Din fanteziile unei visatoare...

Si ce rost ar mai avea sa ne ascundem in spatele unor dorinte inabusite.  De ce sa le mai sugrumam in acest joc naiv pt copii. Hai sa ne dezmortim trupurile unul intr-altul. Hai sa ne fiarba impreuna sangele in vene. Sa stingem odata tot focul asta care arde necontenit. Hai sa incetam a ne mai tortura din priviri. Hai sa ne gadilim impreuna toate simturile. Eu ma dau batuta… in bratele tale. Renunt sa mai pastrez toate astea in mine. Te invit sa ne scufundam in noaptea adanca si sa lasam libere trupurile noastre… sa danseze asa cum ne dicteaza dorinta. Cateodata poate fi in regula sa te lasi prada propiului instinct. Sa lasam deoparte ratiunea pentru o ora, ca ea oricum n-ar avea ce cauta intre noi. Apropie-ti trupul de-al meu sa simtim caldura unul altuia, hai sa ne imbatam doar din paharul placerilor noastre carnale. Vreau sa ma patrunzi si sa-ti strig numele innebunita de satisfactie.  Arata-mi lumea ta, si fa-ma sa vibrez doar cu o atingere...  prinde-ma si aprinde-ma ! Domina-ma. Fii zeul meu in noaptea asta si potoleste-mi setea de tine, de ce sa ne rapim aceasta fantezie. Stinge-ma si pleaca ! Chiar eu am sa te alung, n-ai putea sa-mi daruiesti mai mult ! Hai sa facem o nebunie. Vreau sa fim. Si dupa ce toata dorinta se va consuma o sa ne intoarcem la vechile noastre vieti.

Reintalnire cu marea.

Te-am revazut, te-am admirat si ti-am scris iar. Mi-ai oferit zile de vis…. M-am lasat absorbita de toate minunile pe care le oferi.  Iti multumesc pt tot. iarta-ma ca n-am putut ramane mai mult, dar o sa fie timp si pt noi. M-ai incantat cu peisajele tale, te-am gustat din nou, m-am scufundat  in linistea apelor tale. Prin partile astea nu prea te agiti. Imi placeai mai mult atunci cand te dezlantuiai, pareai mai in largul tau. Mi-ai mangaiat talpile dupa o zi grea prin plimbarile pe mal si ai avut grija de mine.  Tu m-ai rasfatat, iar nisipul de pe plaja mi-a gadilat picioarele. Briza ta ma racorea si ma ferea de caldura soarelui. Mi-ai indulcit zilele. Te-am cunoscut altfel de cat te stiam. Si erai atat de limpede si stralucitoare, concurai cu mandrul soare la acest aspect. Cu tine in preajma reuseai sa imi porti toate gandurile negative departe, in larg… nu le mai simteam, nu mai strigau in mine, sufletul imi era atat de usurat… De asta te ador atat de mult , esti asemeni unei zeite pt mine.  M-ai invaluit in lumea ta si-am uitat de tot ! Terapie curata. Te priveam si imensitatea ta ma coplesea uneori, nu aveam izbanda in a-ti gasi sfarsitul. Esti infinita. Am zambit in fiecare zi cand ma trezeam, deschideam geamul si tu erai acolo, m-am delectat in fiecare seara cu apusul, iar dimineata cu rasaritul. Esti o minune in orice ipostaza.  

Lost in the darkness...

Am obosit, ingere, mai tare ca tine… Ma sfarsesc putin cate putin. Nu imi doresc decat sa ma odihnesc in bratele tale. M-am pierdut undeva la limita dintre realitate si nebunie, dintre pericol si siguranta; m-am scufundat in intuneric si mi-am construit un altar in fata caruia cad in fiecare seara, in genunchi, multumindu-i ca ma protejeaza. Ma dor oasele, iar carnea in interior a putrezit in mine. Mi-e rece. Asta e tot ce mai simt; si durerea asta neintrerupta care imi inteapa pieptul, iar sufletul mi-e prea ingreunat de povara amara a vietii. Nu stiu cand m-am oprit din a trai. Cred ca a fost dinainte de a afla despre monstrul care si-a facut cuib sub pielea mea… poate a fost cand m-ai parasit, inca nu realizam asta atunci, desi in fiecare zi te-am strigat pe nume. 

Azi te astept in gara Sperantei, sa treci si pe la mine. Ai sa-mi recunosti chipul, sufletul insa nu, l-am declarat pierdut, oricum n-as avea de ce sa-l iau cu mine acolo. Cantareste tone, e umplut cu mult jeg si imbibat in alcool, incarcat cu dezgust fata de oameni, aprins de egoism, miros de mucegai si intuneric. O sa fie multa lumina acolo unde mergem daca ma tii tu de mana. Mi-am pastrat intr-o cutie micuta visele, poate ca acolo o sa le eliberez, sa-si urmeze calea.

Ai sa-mi promiti ca ajungi de data asta ? Uite, eu mi-am cumparat biletul, si nu e cu retur. Raman cu tine, ok ? Vreau sa ma imbraci cu haina sufletului tau curat, sa ma porti acolo unde eu n-am reusit sa ajung. Fii tu ghidul meu, fara tine o sa esuez. O sa ma ratacesc, nu o sa ajung la destinatia potrivita.

O mie de ganduri  isi fac loc in capul meu. Si urla. Nici nu ma lasa sa dorm noaptea. Nu mai am forta sa  lupt cu ele, am sa renunt, le deschid calea. Poate ca o sa plece, daca le ignor. Este in regula daca invatati sa traiti doar in lumea cuvintelor, pe foi ce mai tarziu le aruncam in cosul de gunoi, si nu in lumea reala.

Si raman doar fantezii, fanteziile unei visatoare….

La multi ani fericiti, mie ! :)