Da, sarutul unui strain de suflete, al tau.
Ai incercat sa saruti vreodata un chip frumos cu suflet gol ? Presupun ca da. Dar un
suflet plin cu otrava altuia ? Sunt blestemate la neuitare eterna, acele inimi. Povesteste-mi, cum s-a simtit ?
Iti evita privirea, nu-i asa ? Si tot timpul isi tinea ochii inchisi sa-si imagineze ca el/ea e de fapt acolo.
Printre
avalansa de sarutari pielea ta se va razvrati, iar corpul va urla din toate
incheieturile, nu ! Tu o sa incerci in continuare
sa te torturezi in bratele lui,
desi inima si mintea cu siguranta nu
sunt acolo. Era cea mai dura cruzime la care te-ai supus. Tu vrei doar sa uti si sa stergi orice atingere a barbatului la
care ti-e gandul. Iar buzele tale o sa-ti sopteasca mereu ca ele nu sunt perechea
lor preferata. Si ai sa te opresti, apoi
iar ai sa incerci sa o iei de la capat. Te cunosc.
Oh, ce trist
! Dar sufletul, draga mea, pe el nu-l minti….si nici pielea nu o poti pacali…
mereu va freamata dupa a lui mana calda care te imbie la placeri nebanuite. Ti-e prea strain acel om ca sa-l lasi sa te
murdareasca, amintirea celuilalt nu se
va distruge asa. Te trezesti buimacita
la realitate si-l privesti speriata, ca
si cum ar fi prima data cand il vezi. Nu-ti
raman prea multe de facut, si… fugi, fugi,
fara sa te mai uiti inapoi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...