Din dragoste te sinucizi ? Nu cred .

Din fanteziile unei visatoare .

Speriata, intru in casa cu obraji umezi. Tremur toata.

- Ce-ai patit, de ce esti in halul acesta ?Nu te-am mai vazut niciodata asa .

- Mama eu...a...aa... ma balbaiam, nu-mi gaseam cuvintele...am ucis un om.

- Tu esti o copila, n-ai fi in stare de- asa ceva.

-Ba da, ba da ! Asa am facut. L-am mintit....m-am jucat cu el pana l-am facut sa-si piarda mintile. L-am facut sa creada ca sunt altfel, dar nu sunt. Am profitat de slabiciunea lui pentru mine si am reusit sa-l fac sa-si ofere sufletului  pe tava. Nici nu-mi doream asta, dar simteam o nevoie nebuna sa ma razbun caci din vina lor m-am transformat...numai sunt ceea ce eram. O vocea interioara imi soptea "Fa-o , nu merita nici unul afectiunea ta ! ". La inceput ezitam, dar demonul din mine a crescut tot mai mare pana cand  am facut-o. Am inceput aruncand niste zambete inocente.... in spatele lor se ascundea doar dorinta de a face rau....au  trecut cateva saptamani si el era deja al meu. Puteam sa fac orice din el, sa-l modelez fara sa ma chinui. As fi putut sa construiesc perfectiunea pentru mine, dar diavolul ma impingea la ce-i mai rau. Oricum perfectiunea este prea plictisitoare. Cand am inceput a ma plictisi de acest joc i-am zis ca plec. Mi-a zis ca ma urmeaza orice s-ar intampla, ca mereu va fi alaturi de mine:,,Nu plec nicaieri, poate doar departe de tine, nu te mai vreau in viata mea. Esti prea slab si neinsemnat pentru mine, esti de o inferioritate josnica." Am simtit in privirea lui cum in acele moment a cazut tot cerul pe el. Era devastat. S-a ingalbenit la fata. Abia mai era capabil sa respire. Dorea sa-mi zica ceva, dar nu reusea. Il priveam cu aroganta si mila in acelasi timp, " Ce om insipid...prea slab sa patrunda in inima mea", gandeam eu.  Trec cateva minute privindu-l asa cum se tavaleste de durere.  Ma hotarasc sa plec: "- Nu vreau sa mai asist la acest spectacol jalnic." El isi revine din simtiri si ma opreste brusc. Printre lacrimi de sange ma implora sa mai raman. Imi cersea macar o clipa de iubire: "- Nu pot sa-ti ofer ceva in care NU cred, scumpule, in dictionarul meu NU mai exista acest cuvant din ziua aceea." In momentul acela sa prabusit la picioarele mele. Se chinuia. Ii urmaream caderea si sufletul ce i se face bucatele, dupa care ca o adevarata regina cu suflet de gheata ma retrag. El tipa in disperare sa raman. Era prea mult pentru mine. 
Azi ma intalnesc cu mama lui, era ravasita de durere; innebunita parca  imi da o palma si  ma acuza de moartea lui. Printre tipete ma numeste criminala si-mi da vestea ca el s-a sinucis
Cum a putut sa faca asta ? A facut anume. Stia ca asa il voi avea pe constiinta... ca vrand nevrand ma voi gandi la el.

- Linisteste-te ! Trebuie sa pricepi ca nu e vina ta, el a decis sa urmeze aceasta cale. Este un om las daca a actionat asa. Nu te iubea cu adevarat, reprezentai o obsesie pentru el. Ce om sanatos recurge la asa ceva ?  

- Poate, dar indirect sunt vinovata. Sunt o criminala. Trebuia sa fiu mai blanda. Nu credeam ca va ajunge asa departe....