Amintirea plajei.

Ma plimb pe malul marii in incercarea de a-i deslusi povestea. Un val ma saluta prietenos. Plaja n-a fugit nicaieri, inca n-a uitat de cei doi indragostiti rapiti de noaptea lunga. Plaja inca vorbeste despre iubirea lor si despre acel august; povestea lor a ramas acolo impregnata in fiecare imprejurime. Marea inca le cunoaste secretul, nici macar vantul si furtunile n-au putut sa stearga urmele acelei mari iubiri. Cu toata vegetatia uscata din jur, amintirea ei nu s-a ofilit.

E asa tarziu pt sufletele lor, nu mai respira de mult unul pt altul. S-au schimbat. Si nu e vorba de miile de kilometri ce-i despart, asta nu a fost niciodata o problema cand vine vorba de dragoste, s-au strans prea multe si intr-un final s-a facut curatenie generala. Unul a terminat mai tarziu, altul mai devreme, insa amandoi au reusit sa-si renoveze inimile, acum un aer proaspat ii inconjoara.

In unele inca e prea curat, nimeni n-a reusit sa mai ravaseasca acea camera a sufletului. Este goala, nici cu miros de primavara, dar nici a toamna tarzie.

Unele amintiri sunt menite sa devina nemuritoare. Astea sunt acele povesti nespuse, atat a mai ramas.