My own hell

Nu mai pricepi cuvintele pe care ti le tot indruga de mai bine de o luna, vorbe inutile pe care sufletul  nu le mai accepta. S-au retras departe de tine si nu au nici o insemnatate.

 S-au certat cu tine si acum te doare totul. Ca intotdeauna dorintele ti s-au implinit, dar intr-un mod in care iadul ar fi putut deveni casa ta, si tot n- ar fi fost atat de macabru.

Esti egoista. Nu-ti mai pasa de ei,  important este sa-ti inchei rolul mai repede, sa parasesti scena cu o oarecare demnitate, cel putin in aparenta. Mereu au fost importante pentru tine.
Este greu sa te impaci cu asta, chiar daca esti constienta ca o sa pierzi oameni dragi.  Tu inca refuzi ce ti se intampla... Nu esti destul de puternica pt a infrunta asta . 

Ramai cu fericirea ta subreda, chiar daca asta inseamna  sa te afunzi  in ignoranta .

O sa fii bine, cel putin pana la un moment dat. O sa astepti nerabdatoare clipa aia. Si-n tacere absoluta. Intunericul iti e strajer in  urmatorii ani .