Blestemul meu.

Catre IMAGINATIA MEA !

Zilele  toate sunt la fel, nu mai exista sperante inca din ziua aia nenorocita. Mi-as fi dorit sa nu stiu niciodata. Blestem  ziua aia, nici macar nu mai sunt in toate mintile de atunci. Nu mai sunt eu insumi.  Pt mine timpul s-a oprit, toate visele mi-au fost furate, nu mai am dreptul  la adevarata viata. Un singur vis aveam, dar acum e  imposibil de atins.

Am renuntat la toate emotiile care-mi infrumusetau sufletul. Daca inainte cautam pacea si eram inspaimantata de natura care isi revarsa furia asupra lumii, acum ma hranesc cu astfel de dezastre: tunete, fulgere, tornade... Acum noaptea este singurul meu tovarăs, traiesc cu el chiar si ziua, ma agat de el oricand. Am facut pact cu intunericul, in fiecare zi valsez cu demonii din inima mea. Ma bucur, si totodata traiesc.  Daca inainte eram intr-o  lupta continuă cu ei, asa cum era normal, acum imi sunt aliati. Este tot ce imi mai pot permite. Doar ei imi cunosc adevarul. Doar ei ma mai pot iubi, doar ei se mai pot uita in ochii mei fara sa se teama ca o sa-i distrug. Iar pt a-i proteja pe cei dragi mi-am construit o cochilie frumos decorata din minciuni .

 

Imi este interzis sa mai iubesc caci  dorinta de sange ma urmareste cu fiecare gand. Traiesc in fiecare zi cu frica ca noua mea putere, blestemul meu ar putea  ucide ceea ce iubesc. Am renuntat la toate credintele mele, la toata viata din cauza ei, nu meritam asa ceva... sunt inconjurata de o moarte surda si incerta. Pt binele celor din jur sunt obligata sa ma refugiez in singuratate o eternitate... Oare asta nu ma face o eroină ?   

Incetul cu incetul o sa  ma urâţesc... o sa ma lepad de chipul de zana iubit de toata lumea, transformandu-l intr-unul de vrajitoare. Viata se va scurge din mine cu fiecare ora petrecuta in preajma lordului Intunecat. Doar cei umani pot fi atinsi de blestemul care s-a abatut asupra mea.

La final agonia va fi singura care mi se va alatura in ultimele clipe langa trupul  rece, lipsit de vise si lumina. Sufletul meu se va afunda intr-o mizerie absoluta, la care se va adauga neputinta si frustarea . Salvarea nu a fost o optiune pt mine inca de la inceput, mi-a fost respinsa aceasta sansa. Imi reneg toata existenta... am fost condamnata la o viata fara culoare si iubire.