Te-am visat murind, iar eu incercam disperata sa te readuc la viata. Ti-am marturist sentimentele uitate-n aceste pagini. Nu a reusit iubirea ce ti-o purtam sa te salveze…probabil nu era atat de mare, dar te-am urmat. Mi-am lasat sufletul prada marii salbatice, iar ea mi-a acceptat sacrificiul. M-am lasat dusa de valurile involburate, in timp ce marea imi soaptea eternitatea, iar furtuna care izbucnise confirma acest lucru. Nu-mi pasa . Pe masura ce inaintam te simteam tot mai aproape. Nu era prea tarziu sa te las, dar imi doream prea mult sa fim impreuna….impreuna pentru totdeauna….si asa a fost….marea ne-a rapit pe amandoi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...