Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

marți, 9 august 2016

O privire cat o mie.

Cateodata o cuprindea nostalgiile. Dar cum sa nu o faci cand l-ai prins pe Dumnezeu de un picior ? Poate in viata fiecaruia exista niste ochi albastri, dar nu toti reusesc sa te marcheze. Ii intalnise si ea pe drumul vietii. Nu putea afirma ca i-a iubit, dar era omul cu care avea cea mai puternica conexiune de pana acum, din orice unghi ai privi. Pe langa asta ii legau si niste povesti de viata asemanatoare.
Si n-ai cum sa-l uiti, era barbatul care o privise intr-un mod in care absolut nimeni nu o mai facuse. Asta simtea cand uita sa-si mai ia ochii aia superbi de la ea, erau o minune. O privea cu o dragoste blanda, ideala si totodata cu o pasiune neimblanzita. Toate astea era el.
Adora nebunia si copilaria ei de care multe persoane se fereau <stiau ei ce stiau >. O iubea dimineata ciufulita, in tricoul lui preferat, o iubea si mai mult fara machiaj. Zambetul ei era singurul accesoriu pe care avea voie sa-l poarte in preajma lui; si ei ii era atat de usor sa faca asta cand o tinea de mana…  Era mereu acolo.
Ca intotdeauna, la primul coboras a renuntat.  A ales sa fuga, n-a putut ramane sa lupte. Asa stie ca nu l-a iubit.  
Pt unicitatea acelei priviri n-are cum sa existe uitare, va dainui mereu in inima ei. Era constienta ca nu o s-o mai gaseasca niciodata la un barbat. Si povestea lor nu fusese doar despre asta, dar ar fi prea multe de zis.

Si mi-am zis:  Cand cresc mai mare, vreau si eu un barbat care sa ma priveasca ca in povestea mea! 
Constiinta mi-a raspuns imediat:  Sigur nu l-ai avut ???
(…)
Tacere de mormant.
Constiinta: Sa nu indraznesti sa plangi pt o amintire, nici macar pt greseala ta. E tarziu si trebuie sa dormi ! Tomorrow is a new day .

Probabil asta e printre #putinele postari fara nici o cosmetizare brutala: sincer, curat si din suflet.

miercuri, 3 august 2016

Declaratie de dragoste.

”- Inainte de a te vedea distrusa, mai bine ma distrug eu pe mine ! „

Asa striga de fiecare data cand incepeam sa-i vorbesc despre ceea ce aveam noi. Asa invatase el sa-mi spuna te iubesc. Ma intreb daca amandoi, cititorule, am inteles acelas lucru... Era o fiinta cu trairi ciudate. Atata timp cat nu era fericit, el se simtea in siguranta. Mereu isi dorise sa cunoasca lumea de dincolo, iar asta il tinea agatat de ancora vietii, insa era al naibii de speriat de ea. Blestema ziua in care avea sa fie fericit , stia in adancul sufletului ca asta va face moartea sa-i treaca pragul, practic era o invitatie deschisa pt ea. Astea erau asteptarile lui dintotdeauna. Viata te imbata cu fericire,dar nu te lasa fara sa scapi de mahmureala de a doua zi.

S-a dezbracat de toate secretele lui, iar eu il priveam ingrozita. Pielea ii era plina de cicatrici, iar unele rani erau deschise, inca ii tasnea sangele.  Il intreb uimita cum a supravietuit, dar n-are un raspuns. Nu stie.

- Hai imbraca-ti sufletul intr-o noua haina, ti-am croit  una care sa-ti tina de cald intotdeauna, e facuta cu multa dragoste, de la mine pentru tine !
De data asta nu a putut sa mai refuze. Stiam ca impreuna nu o sa avem un ‚’’si au trait fericiti pana la adanci batraneti ”.

Acum, 2 ani mai tarziu, globul ocular ma inunda cu regrete. Am avut dreptate amandoi.  El a plecat, iar eu.. .raman a ta ! Iti las sufletul asa cum ti-am promis, dragule.  Pana o sa ne revedem o sa continui sa ma torturez incercand sa iubesc pe altcineva.



Catre imaginatia mea

luni, 1 august 2016

Amintirea plajei.


Ma plimb pe malul marii in incercarea de a-i deslusi povestea. Un val ma saluta prietenos. Plaja n-a fugit nicaieri, inca n-a uitat de cei doi indragostiti rapiti de noaptea lunga. Plaja inca vorbeste despre iubirea lor si despre acel august; povestea lor a ramas acolo impregnata in fiecare imprejurime. Marea inca le cunoaste secretul, nici macar vantul si furtunile n-au putut sa stearga urmele acelei mari iubiri. Cu toata vegetatia uscata din jur, amintirea ei nu s-a ofilit.
E asa tarziu pt sufletele lor, nu mai respira de mult unul pt altul. S-au schimbat. Si nu e vorba de miile de kilometri ce-i despart, asta nu a fost niciodata o problema cand vine vorba de dragoste, s-au strans prea multe si intr-un final s-a facut curatenie generala. Unul a terminat mai tarziu, altul mai devreme, insa amandoi au reusit sa-si renoveze inimile, acum un aer proaspat ii inconjoara.
In unele inca e prea curat, nimeni n-a reusit sa mai ravaseasca acea camera a sufletului. Este goala, nici cu miros de primavara, dar nici a toamna tarzie.
Unele amintiri sunt menite sa devina nemuritoare. Astea sunt acele povesti nespuse, atat a mai ramas. 

sâmbătă, 16 iulie 2016

Invitatie la dans

Din fanteziile unei visatoare...
Si ce rost ar mai avea sa ne ascundem in spatele unor dorinte inabusite.  De ce sa le mai sugrumam in acest joc naiv pt copii. Hai sa ne dezmortim trupurile unul intr-altul. Hai sa ne fiarba impreuna sangele in vene. Sa stingem odata tot focul asta care arde necontenit. Hai sa incetam a ne mai tortura din priviri. Hai sa ne gadilim impreuna toate simturile. Eu ma dau batuta… in bratele tale. Renunt sa mai pastrez toate astea in mine. Te invit sa ne scufundam in noaptea adanca si sa lasam libere trupurile noastre… sa danseze asa cum ne dicteaza dorinta. Cateodata poate fi in regula sa te lasi prada propiului instinct. Sa lasam deoparte ratiunea pentru o ora, ca ea oricum n-ar avea ce cauta intre noi. Apropie-ti trupul de-al meu sa simtim caldura unul altuia, hai sa ne imbatam doar din paharul placerilor noastre carnale. Vreau sa ma patrunzi si sa-ti strig numele innebunita de satisfactie.  Arata-mi lumea ta, si fa-ma sa vibrez doar cu o atingere...  prinde-ma si aprinde-ma ! Domina-ma. Fii zeul meu in noaptea asta si potoleste-mi setea de tine, de ce sa ne rapim aceasta fantezie. Stinge-ma si pleaca ! Chiar eu am sa te alung, n-ai putea sa-mi daruiesti mai mult ! Hai sa facem o nebunie. Vreau sa fim. Si dupa ce toata dorinta se va consuma o sa ne intoarcem la vechile noastre vieti.

sâmbătă, 2 iulie 2016

Reintalnire cu marea.


Te-am revazut, te-am admirat si ti-am scris iar. Mi-ai oferit zile de vis…. M-am lasat absorbita de toate minunile pe care le oferi.  Iti multumesc pt tot. iarta-ma ca n-am putut ramane mai mult, dar o sa fie timp si pt noi. M-ai incantat cu peisajele tale, te-am gustat din nou, m-am scufundat  in linistea apelor tale. Prin partile astea nu prea te agiti. Imi placeai mai mult atunci cand te dezlantuiai, pareai mai in largul tau. Mi-ai mangaiat talpile dupa o zi grea prin plimbarile pe mal si ai avut grija de mine.  Tu m-ai rasfatat, iar nisipul de pe plaja mi-a gadilat picioarele. Briza ta ma racorea si ma ferea de caldura soarelui. Mi-ai indulcit zilele. Te-am cunoscut altfel de cat te stiam. Si erai atat de limpede si stralucitoare, concurai cu mandrul soare la acest aspect. Cu tine in preajma reuseai sa imi porti toate gandurile negative departe, in larg… nu le mai simteam, nu mai strigau in mine, sufletul imi era atat de usurat… De asta te ador atat de mult , esti asemeni unei zeite pt mine.  M-ai invaluit in lumea ta si-am uitat de tot ! Terapie curata. Te priveam si imensitatea ta ma coplesea uneori, nu aveam izbanda in a-ti gasi sfarsitul. Esti infinita. Am zambit in fiecare zi cand ma trezeam, deschideam geamul si tu erai acolo, m-am delectat in fiecare seara cu apusul, iar dimineata cu rasaritul. Esti o minune in orice ipostaza.  

miercuri, 8 iunie 2016

Lost in the darkness...

Am obosit, ingere, mai tare ca tine… Ma sfarsesc putin cate putin. Nu imi doresc decat sa ma odihnesc in bratele tale. M-am pierdut undeva la limita dintre realitate si nebunie, dintre pericol si siguranta; m-am scufundat in intuneric si mi-am construit un altar in fata caruia cad in fiecare seara, in genunchi, multumindu-i ca ma protejeaza. Ma dor oasele, iar carnea in interior a putrezit in mine. Mi-e rece. Asta e tot ce mai simt; si durerea asta neintrerupta care imi inteapa pieptul, iar sufletul mi-e prea ingreunat de povara amara a vietii. Nu stiu cand m-am oprit din a trai. Cred ca a fost dinainte de a afla despre monstrul care si-a facut cuib sub pielea mea… poate a fost cand m-ai parasit, inca nu realizam asta atunci, desi in fiecare zi te-am strigat pe nume. 
Azi te astept in gara Sperantei, sa treci si pe la mine. Ai sa-mi recunosti chipul, sufletul insa nu, l-am declarat pierdut, oricum n-as avea de ce sa-l iau cu mine acolo. Cantareste tone, e umplut cu mult jeg si imbibat in alcool, incarcat cu dezgust fata de oameni, aprins de egoism, miros de mucegai si intuneric. O sa fie multa lumina acolo unde mergem daca ma tii tu de mana. Mi-am pastrat intr-o cutie micuta visele, poate ca acolo o sa le eliberez, sa-si urmeze calea.
Ai sa-mi promiti ca ajungi de data asta ? Uite, eu mi-am cumparat biletul, si nu e cu retur. Raman cu tine, ok ? Vreau sa ma imbraci cu haina sufletului tau curat, sa ma porti acolo unde eu n-am reusit sa ajung. Fii tu ghidul meu, fara tine o sa esuez. O sa ma ratacesc, nu o sa ajung la destinatia potrivita.
O mie de ganduri  isi fac loc in capul meu. Si urla. Nici nu ma lasa sa dorm noaptea. Nu mai am forta sa  lupt cu ele, am sa renunt, le deschid calea. Poate ca o sa plece, daca le ignor. Este in regula daca invatati sa traiti doar in lumea cuvintelor, pe foi ce mai tarziu le aruncam in cosul de gunoi, si nu in lumea reala.
Si raman doar fantezii, fanteziile unei visatoare….

La multi ani fericiti, mie ! :)

sâmbătă, 21 mai 2016

Ma lepad de cuvinte .

Catre imaginatia mea .

Cuvintele sunt doar cuvinte, si este in regula sa nu le dai viata lor, poate doar pe hartie...  insa asta nu le face adevarate, asta nu e viata pe care mi-o doresc. Si…  m-am gandit sa-ti las un gand… nu-ti meriti locul aici, dar hai sa rupem tacerile astea cu adevarul, sa nu ne mai lovim printre cuvinte….  Sa exprimam altfel  ceea ce simtim atunci cand vorbele imprastie venin.
Hai sa fugim pe culmi de basm sa nu ne mai impiedicam de orgolii rasuflate, de cuvinte care ranesc… Suntem prea obisnuiti cu armurile noastre, iar cand suntem nevoiti sa renuntam pur si simplu nu suntem capabili. Cate-un gest plin de caldura ma mai da de gol cateodata, insa ma pricep sa te fac sa ma urasti dupa, de ce sa ma dezgolesc de hainele inimii mele.  Nu vreau sa raman singura si infrigurata. Oh, dragule, dar cine e perfect ? Eu stiu ca nu sunt, si nici n-am pretins. Ne infruptam unul din altul si dupa ne evitam.
Mai degraba ti-as arunca in fata un ‘’te urasc’’ aparent autentic, decat sa-ti citesc din cartea sufletului meu… Nu vreau sa te doare precum ma chinuie pe mine. Pe tine vreau sa te stiu in siguranta, mereu, oriunde ai fi, cu oricine ai fi .

Hai sa ne impacam sufletele, tu cu al meu si eu cu al tau… Hai sa nu mai ardem intre noi focul indiferentei si al negarii..Hai sa fim, fara ca restul lumii sa ne priveasca . Nu o sa-ti promit un final fericit, dar un inceput pe care sa nu-l uiti.. Si daca toate astea chiar n-au sa aiba un sfarsit, va deveni de vis.


vineri, 13 mai 2016

Revedere II

Catre imaginatia mea... 

Fusese o zi obositoare, ma asez pe bancheta din spate, si in drum spre casa ma scufund intr-un somn adanc. Cineva imi tulbura linistea si se aseaza langa mine. Imi era atat de familiara caldura corpului lui, o resimteam prin toti porii. Imi alearga un nume prin suflet, dar era imposibil. Deschid ochii si esti chiar tu: baiatul pe care nu ma oprisem niciodata din iubit. Il surprind cum ma privea incantat. Trecuse mai bine de un an de cand ne revazusem. Doua chipuri, aceleasi doua suflete nepatate de muscatura timpului, acum fata in fata. Ultima data purtasem un adevarat razboi din cauza minciunilor mele, i-am zis ca sunt indragostita de G. Si a crezut.
Siraguri de lacrimi se bat sa se stranga pe fata mea, insa ma abtin si sar in gatul lui cu cel mai larg zambet. Te strang atat de tare incat ne doare pe amandoi. Sunt atat de fericita, nu ma mai satur de ochii tai, de zambetul tau, de tot ceea ce reprezinti. Te memorez cu fiecare detaliu si dau replay imaginii tale de fiecare data cand am nevoie de tine si nu esti.
Ma inteapa cu niste vorbe acide, iar apoi revine la blandetea de care m-am indragostit, acea blandete pe care prea putini au reusit sa o descoase. Iar eu, cu multa rabdare, si cu sinceritate am avut grija de inima lui: l-am ingrijit cu multa migala, l-am lasat sa respire si am cusut ce era rupt: nu ma  pricep la artele sufletelor, dar pt al tau am fost o croitoreasa desavarsita. Nici n-ai simtit cand s-a intamplat.
Mereu mi-au zis ca am nevoie de mai mult in viata mea, dar ei habar n-aveau, ei nu il cunoasteau asa cum il stiam eu !!! Ei se lasau amagiti de exteriorul lui de om dur si superficial.       -  Se pare ca ti-am lipsit !
Incerc sa neg cu agitatia specifica mie..
  -  Shh... sa nu ma mai minti niciodata !
Ma ajuta cu bagajele pana la mine acasa... of mi se pare asa ciudat. Nu  speram sa mai dau ochii cu el vreodata. Il ingropasem in cimitirul amintirilor mele, ala la care mereu ma intorceam sa aprind o lumanare, desi stiam ca e in zadar. 
 -   Raman in oras pt 2 saptamani, apoi ma intorc la viata mea in SUA.
    Si cand te gandesti ca odata eu eram viata lui... In doar doua ore m-a ravasit emotional, iar acum aud ca o sa plece... oricum ma asteptam. Ce ar trebui sa fac ? Sa ma bucur de aceste 2 saptamani, sa-mi deschid comoara asta infinita de sentimente care apar din neant de fiecare data cand vine vorba de el, sa-mi otravesc sufletul cu o iluzie de moment, sau sa las trecutul acolo unde trebuie sa ramana ?

miercuri, 20 aprilie 2016

Sfantul Cacat - motivational

Aceasta postare este un PAMFLET si trebuie tratat ca atare !
Intr-o zi obisnuita de 20 aprilie, sezand frumos pe tronul de portelan, meditam asupra vietii, la greutatile ei, si la povara care statea sa se iveasca din al meu fund batut de soarta. Incepuse dureros, nu stiam cand, ce si cum, insa era cel mai asteptat lucru din intreaga mea viata . Dupa lupte seculare, un pleosc se aude in apa: Aleluia ! Era cel mai mare cacuta vazut vreodata, era zeul Cacatus... era o experienta atat de eliberatoare, iar duhul sau sfant mi-a penetrat de indata caile respiratorii !!! M-am salvat de sub puterea constipatiei. Am iesit victorioasa.

Si atunci...  am avut o experienta revelatoare, mi s-a dezvalui esenta rahatului din dos: adevarata divinitate se afla in noi, in adancul intenstinului. Mi s-a dat sansa sa impart in lume povetele cacatului. Am fost aleasa drept  Preoteasa si cu ocazia asta apelez la toti cacaciosii si cacanarii sa ma urmeze, sa faca parte din acest nou curent, Neocacatism. O sa ti se deschida noi orizonturi, fara cacat viata nu ar mai fi la fel, ai vedea pe strada doar figuri inclestate, care se tin de burta, spitaluri pline, moarte, suflete indoliate, toalete aglomerate, infundate si multa durere !

Va doresc  tuturor sa aveti parte in fiecare zi de un super cacuta, sanatos si eliberator, voi toti meritati asta !!! Sa n-aveti parte de un cacat chinuit niciodata. Slavita fie imparatia Rahatului. Sa-i multumim in fiecare zi lui Mister Cacanet ca ii simtim chemarea !

O cacaceala adevarata o sa-ti insenineze ziua. Sa nu te intristezi daca vreodata o sa treci prin chinurile defecatiei, tu trebuie sa te gandesti ca va veni si momentul in care bucile tale o sa se deschida si o sa se desire prin toata buda !!!  Sau daca ai sa dai drumul pe teava doar unui firicel de cacacel, tu sa continui sa te zbati caci urmatorul va fi ceea ce iti doresti, o sa obtii adevarata implinire ! Noi astia cacaciosi o sa stapanim lumea.

Sfantul Cacat...sau sfanta Diaree sa va aiba in paza, si sa se pogoare asupra voastra, viitorii mei adepti ! Amin !

Iar ca o paranteza, un prieten mi-a zis ca asta e un blog mai mult pt dragoste, nu pt cacat, iar eu i-am zis ca cele doua se completeaza foarte bine, la urma urmei, dragostea e de cacat !


Sper ca ati ''gustat'' cu zambetul pe buze aceste teorii iluministe.

miercuri, 2 martie 2016

Basmul primaverii.


Imi port primavara in suflet, in orice perioada a anului. Timpul a trecut si am tot inflorit...  Maretia primaverii mele este nemurirea, niciodata nu trece. Chiar si dupa cea mai crancena furtuna continua sa renasca oferind si mai multe minuni; e lumina, e iubire. e bunatate. Am un soare care imi atarna mereu deasupra capului. Acum ca primavara si-a intrat in drepturi oficial, o sa-mi port si coronita din flori. Toate printesele regatului ma vor invidia. Si vor dori si ele una. Dar florile nu sunt si prietenele lor, ele sunt urate-n suflet; doar spinii s-ar putea imprieteni cu ele. O sa am o gramada de musafiri zburatori. Gradina sufletului meu va vui de bucurie. Batrana barza se va cocota pe acelasi cuib de pe stalp si imi va pazi fortareata, iar privighetoarea ma va fermeca zilnic cu magia cantului ei. Pe mai multe voci, trilurile randunelelor jucause, adevaratele prevestitoare ale primaverii, vor deveni ceasul meu desteptator.
Pana si Zeul Soare o sa devina mai prietenos, mai calduros, ca prea mofturos a fost. He, he...dar sa nu uitam si de cei mai mandrii cavaleri din regat, ghioceii. Vor aduce multa bucurie in suflet, si vor desena multe zambete pe chipurile acelor zane autentice. S-au chinuit ei putin sa infloreasca din iarna grea, dar asta-i face cei mai curajosi dintre curajosi.  Eu visez sa fiu mireasa Ghiocelului Suprem.
La altar o sa ma conduca batranul Vant, iar binecuvantarea o sa ne-o dea cel mai longegiv si intelept copac. Buchetul o sa fie din flori de cires. O sa dansam desculti pe iarba proaspata si -o sa ne traim iubirea pana cand primavara dintre noi va apune. 
Bine-ai venit in sufletul meu, primavara ! Prieteni dragi, va doresc cele mai insorite zile ! :)