Sclavii tehnologiei

Am ajuns intr-o era foarte trista, in care suntem sclavii tehnologiei. Inevitabil e la fiecare pas in jurul nostru.  Impresia noastra este ca evoluam, dar de fapt  este invers: decadem.  Nu mai putem trai fara telefoane, fara internet, fata accesul la informatie, fara sa surprindem si sa afisam fiecare clipa a vietii noastre, incluzand banalul mic dejun.

Suntem mult prea ocupati sa facem o poza, sa dam share/chec-in repede , nu ne mai bucuram asa cum ar trebui de peisajul sau momentul respectiv.  

Stam toata ziua cu nasul in telefoanele noastre si ratam viata care trece pe langa noi. Cu toate ca ar fi trebuit sa ne ajute sa comunicam mai bine, de fapt devenim mai inchisi in noi, mai putini sociabili. Daca iti doreai detalii despre o reteta o intrebai pe tanti Tanta, vecina de la doi, daca te interesa sa aflii ceva pareri despre un bar in care poti iesi sambata seara il sunai pe nebunul ala de amic al tau, ca le-a luat la rand pe toate. Acum cu un search, toate astea sunt posibile. Si ce rost are sa-ti mai intrebi prietena pe care n-ai vazut-o de ceva timp ce face, caci vezi ce bine o duce din poze, s-a si logodit. Probabil ca ti-a dat invitatie la nunta tot printr-un event pe facebook.

Nu mai zic de faptul ca nu mai exista viata privata, tot ceea ce mancam, in orice loc ajungem, orice cadou primim, postam in mediul online sa ne laudam. Trebuie sa moara dusmanii nostrii, toti fostii si fostele ca o ducem asa bine, ca viata noastra e pictata-n alb si roz. Sa nu uitam de pozele din serile romantice urmate de o noapte pasionala, sau selfiurile cu parul ravasit si iubitul in asternuturi..."buna dimineata ! " 

Ce fain era cand eram mai mica si n-aveam telefoane. Ieseam afara fara sa stim cum, unde si de ce. Pur si simplu ne intalneam, iar daca nu, strigam cat ne tineau plamanii la geamul lor, nu conta ca statea la etajul patru. In cel mai nefericit caz bateai la usa:”Tanti Veta, il lasati pe Janel afara..da macar un pic va rog eu frumos, stam aici in fata blocului”. Si daca iti dadeai o intalnire la ora si locul respectiv poi asa ramanea. Eu acum nici nu mai concep asa ceva, cum sa ies eu in oras fara sa mi se confime inainte cu o ora, ca ramane valabila treaba, si inainte de a pleca de acasa, nu de alta, dar nu vreau sa ajung prima.

Oricum ar fi toti suntem prinsi in aceste lanturi ale ignorantei, unii mai putin, altii mai mult. Daca am putea sa folosim tot accesul asta la tehnologie in favoarea noastra, dar nu, noi alegem sa ne lasam condusi de ea... o sa devenim un fel de roboti fara sentimente, nu ca n-am fi departe de asta.