Tot pt tine tati meu drag, nimeni altcineva.

I miss this...

             Amintirile sunt vii, totul e proaspat in memoria mea. Parca ieri s-a fi intamplat.

Imi dadeam seama ca ceva nu este in regula, toti susoteau pe la colturi. Stiam ca ascund ceva, aveam 7 anisori dar ori eram atunci desteapta pt varsta aia, ori ma credeau ei prea proasta. Imi vindeau gogosi ieftine pe care nu le inghiteam. Ceva rau se intamplase, ceva nu se potrivea. Tot puneam intrebari si le ceream insistent sa imi spuna adevarul:”Ce s-a intamplat, stiu ca mintiti ! Nu e asta . “ In adancul sufletului meu aveam deja raspunsul. Eram nelinistita si ma priveau cu mila. Prostii. Satuli de insistentetele mele mi-au oferit adevarul pe tava,  un adevar ce n-as fi vrut sa-l aud niciodata, un adevar ce mi-e greu si astazi sa-l accept…

Primul instinct a fost sa plang in hohote, fara incetare. Toti incercau sa ma amageasca cu vorbe aburite, de parca ar fi avut vreun efect, de parca asta ar fi schimbat ceva. Pricepeam mai bine decat ei toti ce se intampla.  Spun o rugaciune si continui sa plang….a fost cea mai lunga noapte din viata mea.Dimineata ajunge si ea, cu privirea indurerata ma imbratiseaza si incep sa curga un puhoi de lacrimi. Uram sa o vad asa. Trebuia sa fiu puternica pt amandoua, sau macar sa par. O sterg si nu las nimic sa imi tradeze durerea.

Chiar si cand l-am condus pe ultimul drum am reusit sa ma abtin. Capul sus,  privirea serioasa , insipir si expir usor.  Imi musc limba si strang din dinti. Nimeni nu trebuia sa ma vada plangand. Nimeni nu ar putea intelege durerea mea. Mai degraba sa te arda de vie. Am ales sa pastrez acest chin doar pentru mine. Mi-am inecat toate lacrimile si durererile  in inima. La suprafata nu le las sa iasa decat atunci cand sunt singura.

Ma intreb ce mi-a trebuit mie sa incerc sa par atunci puternica. Cum de mi-a trecut prin minte asa ceva ? Eram doar un copil…cred ca acum platesc inzecit pentru acele lacrimi nevarsate. Macar de as mai fi pastrat ceva din fetita aia minunata. Numai e nimic…poate doar zambetul, si ala o actorie de doi lei. La sapte ani uram ideea de a fi consolata de cineva (stai linistit asta nu s-a schimbat nici in prezent).

Stiam doar ca nu te mai am, credeam ca esti o stea pe cer. Cand ma scaldam in intunericul noptii mereu le priveam si ma gandeam ca tu esti una din ele. Mi-au zis ca te-ai ridicat la ceruri, ca esti ingerul ce ma va proteja de acum inainte. 

              Imi lipsesti mult prea mult… este un dor teribil ce ma chinuie neincetat.  Pe masura ce cresc rana se adanceste si mai tare In loc sa se vindece. .. As vrea sa fiu mica ca atunci cand m-ai luat in brate pentru ultima oara.Daca as fi stiut ca nu te vei mai intoarce nu ti-as mai fi dat drumul… se pare a El a ales sa fii steaua mea... ce risipa ! Oamenii cu un suflet  ca al tau trebuia sa ramana pe pamant sa imbie lumea cu bunatatea lor .

E dificil pt o fetita  sa piarda ceea ce iubeste cel mai mult. El trebuia sa fie modelul meu de urmat, trebuia sa fie stalpul meu in perioada adolescentei, sa fie umarul in bratele caruia gasesc consolarea,  calauza mea  cand ma ratacesc de mine… el pur si simplu trebuia sa fie ACOLO… la fiecare Craciun, la fiecare zi de nastere, la reusitele mele, la absolvirea mea. Trebuia sa ma inveti sa merg pe bicicleta, sa innot, sa ne dam cu sania impreuna, sa impodobim bradul, sa ma certi….trebuia sa ma inveti atat de multe si nu ai apucat…   Si eu trebuia sa stiu cum este sa ai un tatic cu care sa mergi mandra pe strada…  nu e drept. Un copil  trebuie crescut de ambii parinti… Sincer habar n-am cum au trecut acesti 13 ani fara el..