Sometimes fantasy is better than reality so I lay there, creating scenarios in my head. But my expectations are so different from my reality. Nothing ever turns out my way.

luni, 30 aprilie 2012

Mi-as dori o familie completa



Este atat de trista viata unora. Sincer sunt fericita ca nu sunt obligata sa-mi aleg viitorul, sa-mi parasesc visele, si sa renunt la idealurile mele, sa-mi las o iubire in favoarea unei casatorii de convenienta. Asa este in unele familii. Mai exista si alte variante (certuri, familii destramate, batai,neintelegeri) Sincer credeam ca asta se intampla doar in filme, insa realitatea este mult mai dramatica . Atatia adolescenti care incearca sa cerseasca atentia parintilor prin metode neortodoxe: droguri, tentative de sinucidere etc , doar pentru ca ei sunt mai tot timpul ocupati cu afacerile… Parintii acestea isi compenseaza copii cu banI. Si acesti copii, in societate lasa impresia sa se creada despre ei ca sunt atat de importanti, chiar grozavi, deasupra tuturor  doar pentru ca au buzunarul plin. In realitatea ei sunt niste nefericiti, complexati, si TOT CE ISI DORESC este o familie normala, completa. Si a cui este vina ? A parintilor logic, deoarece nu-si fac timp pentru odraslele lor, sau pentru ca le permit  sa asiste la neintelegerile de cuplu. 
                                                                                                            
Mi-e mila de ei… isi doresc atat de putin, si totusi lor li se pare ceva ENORM . Da, e PUTIN pentru mine pentru ca eu alta cale nu am cunoscut. Cand era tati meu drag era totul absolut PERFECT, insa chiar daca a plecat si-I simt lipsa in fiecare minut al vietii mele, si am ramas cu mama, chiar de ma mai cert cu ea suntem o FAMILIE ADEVARATA, COMPLETA. Ce inseamna asta pentru mine ? Sa fim acolo una langa alta cand este cazul, sa fiu sigura ca orice as face, orice s-ar intampla este ALATURI DE MINE. Spre fericirea mea am aceasta certitudine :)


2 comentarii:

  1. Eu sunt un exemplu parţial. Când eram mic, am asistat la multe lucruri pe care un copil de vârsta aceea nu era pregătit să le vadă. Şi da, am buzunarul plin, dar de pe stradă am învăţat că nu rezolvi nimic dacă arăţi că eşti "şmecher". Mi-am luat-o pe coajă. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-am pierdut tatal cand aveam 16 ani, iar mama nu s-a priceput sa-mi fie alaturi. Dar sunt curajoasa, asa am fost mereu, si am luptat, desi nu aveam pe nimeni alaturi, sa ma sprijine. Ramai alaturi de mama ta si fa-o sa fie mandra de tine!

    RăspundețiȘtergere

Soapte ratacite...