Iarta-ma ca mi-e dor

Cand noaptea vine te chem langa mine. Imaginea ta o desenez in minte, bratele tale ma cuprind, dar e doar un joc amar, al dorului joc.

Adevarul e ca stele imi sunt mai aproape si stralucesc si mai placut ca noi doi. Noi n-am apucat sa stralucim niciodata-n realitate. Poate doar pe hartia purtata de-ale mele ganduri in noptile infrigurate… Dar sa-mi scuzi dezordinea, e putin cam stearsa de suspinele si lacrimile lasate in urma.

Iar pt mizeria lasata in suflet, stai linistit, e doar vina mea, am coborat eu prea repede zidurile si ti-am deschis larg portile…

Iarta-ma ca ti-am aratat bucati ale inimii mele de care habar n-aveai... iarta-ma ca te-am iubit si ca ti-am zambit…iarta-ma ca ma comportam ca cel mai fericit copil  cand te vedeam. Iarta-ma ca de fiecare data cand plecai mi-era teama sa-ti mai dau drumul... Iarta-ma ca te-am mai purtat din cand in cand si pe marile involburate ale sufletului meu...  Iarta-ma ca mi-ai  devenit slabiciune…

Iarta-ma ca inca  mai supravietuiesti in mine… iarta-ma ca n-am putut sa-ti ofer mai mult, Iarta-ma ca nu mi-ai  dat ocazia asta… Iarta-ma ca ti-am crezut minciunile, ca am avut atata incredere in tine si ca am crezut ca o sa rezistam pana in ziua de azi.   

Nu mai am cui te cere… Dar te vreau inapoi atat de mult…  mi-ai oferit ceva ce nu stiam ca-mi lipseste…       

Sa ma ierti ca inca si azi mi-e dor, ca nu pot stinge flama asta care ma inunda cu totul in interior. Pe tine am sa te revad in ziua-n care o sa reusesc sa te mint in fata ca el e cel ce mi-a calcat pragul inimii, ca acum altcineva se bucura de savoarea buzelor mele... ca nu mai esti tu cel ce gusta din trupul meu. Pana atunci nu ma mai intreba ce fac, nu-mi mai purta de grija, nu vreau sa te aud, sa te vad, sa te respir.  Te car in fiecare zi ca pe o povara intr-al meu suflet. Imi ajunge. Nu pot sa te urasc, din pacate , desi poate o meriti din plin.