O mie de cuvinte atarna greu de inima mea. Si totusi, aleg sa ma abtin. Inghit cuvintele in sec si-mi pastrez aceste ganduri prostesti doar pt
mine. De langa tine trebuie sa plec pt ca nu o sa fiu niciodata iubita, asa cum mi-as fi dorit...
Si uite cum sunt aproape de prapastia in
care m-am prabusit in urma cu 3 ani. Diferenta este ca inca e devreme, ca inca
nu-i tarziu ca sa sar peste ea. O sa am nevoie de toate fortele posibile pt a
reusi. Trebuie sa ma pastrez intreaga, sa-mi ramana intacta putina bucatica de
inima care mai salajluieste in mine. Nu pot sa o condamn din nou. De data asta
este mai matura, si o sa fie bine. De data asta nu iubesc.
De cand te-am
sarutat prima data in acea seara nebuna de septem6rie, buzele mi-au ramas
neprihanite, alta pereche n-au mai cunoscut, alte maini murdare n-au ajuns pe
ale mele coapse, atat de dornice de mangaierea ta.
Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche
Fii rece, nu lasa pe el sa te'ntunece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...