Ori m-am maturizat, ori cer prea mult.Sunt chestii care in
urma cu putin timp ma impresionau, dar acum e altfel.
Nu am avut multe relatii, dar le-am respectat pe cele avute,
asta pana cand am decis ca e momentul sa pun punct.S-au intamplat niste chestii
si acum imi este si mai dificil sa cred in ele
Mi-e teama sa fiu cu cineva, si sa existe un final.Eu nu
vreau sa cunosc asa ceva. Eu vreau iubirea din povesti, eu sunt o visatoare.
Prefer sa continui a visa la el, decat sa ma las purtata de gandul ca am gasit-o
ca apoi sa o pierd. Eu as pierde bucati din mine daca m-as darui tie. Ma doare
fiecare celula din mine doar cat imi imaginez asta.
Nu-mi respect trupul...am pacatele mele, dar sufletul nu va
ingenunchia niciodata in fata placerilor carnale. Isi doreste mai mult de-atat .
Mi-a ajuns cat m-am pierdut...si totusi m-am dezintegrat in clipa in care am
crezut ca tot ceea ce imi ofereai va fii indeajuns sa ma simt implinita.Rabdare.
Intelegere.Iubire. Afectiune. Mi-am vandut sufletul crezand ca asta va fi
indeajuns sa ajung a te iubi.M-am inselat si am platit pt asta.
A fost o vreme cand am avut totul, si-am iubit. Atat mi-a
fost de ajuns sa nu ma simt o pacatoasa. Atat
mi-a fost de-ajuns sa nu regret, Nimic nu imi va smulge acea amintire
Nimeni nu o va frange.
Acum mi-e greu sa incerc ceva ce nu cred ca va rezista, si
nu pt ca sunt pesimista, ci pt ca vad doar in prezent sau trecut, nu am
asteptari asa mari de la viitor pe acest plan. La urma urmei poate fi
imprevizbil. Pe langa faptul ca sunt o fire dificila, eu imi doresc prea mult ca
tu, necunoscutule sa ma intelegi, si sa ai rabdare cu mine.... Aleg singuratatea pt propiul bine.
Parca as fi in mijlocul unei batalii si eu ma tot feresc de
gloante. Mi-e teama ca unul din ele va ucide iubirea pe care nu am sa o mai simt niciodata, sageata lui Cupidon ;]]]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...