Tati imi lipsesti asa mult, as vrea sa cobori dintre stele pentru mine macar un minut sa-ti revad chipul agelic. Tu m-ai inteles INTODEAUNA si sunt sigura ca si acum ar fi fost la fel, iar daca era vreo situatie exceptionala stiai exact ce sfaturi sa-mi dai. Cat ai trait printre noi ai fost mereu pentru mine cu o vorba buna. Nu e zi sa nu-mi amintesc de tine. Si, iar privesc la poza cu noi trei, cata nostalgie, a fost facuta chiar de ultimul Craciun petrecut in prezenta ta, se citea fericirea pe chipurile noastre. Nimeni nu isi imagina ca sfarsitul tau e atat de aproape. Doamne, vreau sa fiu din nou copil, atunci cand nu aveam nici o grija, vreau sa fiu o clipa din trecutul acela plin de glorie Imi mai doresc sa-mi luminezi sufletul cu un zambet. Mi-e dor cand stateam in fata televizorului ghemuita in bratele tale puternice, ma simteam protejata. Mi-e dor sa ma tragi inca odata cu sania, vreau sa mergem la pescuit...imi amintesc si acum primul pestisor ce l-am prins, era la fel de mic ca mine, erai atat de mandru de fata ta. Cand ma mai duci pe bicicleta la bunici ? Da stiu...NICIODATA...ne era asa bine impreuna, eram doar noi pentru totdeauna...sau cel putin asa credeam. In prezent tot ce mi-a mai ramas este parfumul acelor amintiri de neuitat si niste fotografii vechi pe care le pastrez intr-un loc special. Sunt constienta ca tu esti ingerul meu pazitor, ai grija de mine intotdeauna si mai stiu ca nu sunt perfecta in ochii tai, dar nimeni nu e. Poate chiar sunt foarte aproape de imperfectiune, dar nu ma pot schimba, singura persoana care ar fi putut reusi asta m-a parasit, si stii ca ma refer la tine tati. Tot ce stiu e, ca daca tu ai fi fost langa mine as fi fost la cel mult un centimetru distanta de perfectiune. Odata ce te-ai indepartat s-a daramat tot ce reusisei sa modelezi cu mintea si sfaturile tale intelepte.
Te voi pastra mereu in inima mea, te iubesc si te voi iubi cu fiecare zi ce trece tot mai mult, pana la cer si-napoi...stai nu, e prea putin, mai bine pana catre INFINIT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...