Nu e nici macar o urma de drama, dar simt ca ceva nu e in regula. Nu sunt multumita. M-am obisnuit cu raul, iar acum nu ma pot bucura de ceea ce e CU ADEVARAT frumos. Cat de trist ! Poate e de vina oglinda care mereu a fost dusmanul meu, sau am nevoie sa ma indragostesc din nou, sa traiesc o iubire de 1000 de ori mai intensa decat ultima, sau poate e de ajuns sa vina vara (soare, vacanta,distractie), si sa trec cu BRIO de hopul final.
Chiar mi-e frica, sper ca totul va fi ok caci asta imi va decide viitorul pe toate planurile. Sincer nu sunt prea optimista, dar o sa ma straduiesc, daca nu pentru mine, macar pentru ca asta reprezinta singura modalitatea de scapa de gura ei, cea care ma sufoca zi de zi, cheia pentru LIBERTATE. Ma simt prinsa intr-o cusca in aceasta casa, toti sunt interesanti de ceea ce crede lumea. Am fost si eu asa, dar asta s-a schimbat, dar ei au o varsta si e tarziu pentru o schimbare. De ce anumite persoane nu inteleg ca nu iti poti trai viata in functie de parerile celorlati, si aici nu ma refer doar la EA, ci si la unii adolescenti care nu-si pot trai viata deoarece traiesc complexati de ce-ar putea sa zica X sau Y.
Inca pot sa ZAMBESC, iar soarele zilei de maine mai ajuta sa infrunt viata si sa MERG MAI DEPARTE. Trebuie sa lasam trecutul in urma, indiferent de clipele minunate care-au ramas prinse acolo, si vrem sa le retraim iar si iar. Noi crestem, iar prezentul este ceea ce trebuie sa ne preocupe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Soapte ratacite...