Ce mai faci, imi lipseste
sa vorbesc cu tine, prieten drag, pe
tine te caut mai des cand nu mi-e bine, dar te-am gasit si in zilele mele bune,
si impreuna am construit palate impunatoare de cuvinte. Tu nu pleci niciodata de
langa mine, si ma primesti mereu cu bratele deschise, esti prietenul ideal,
cine are nevoie de omuletii aia enervanti care te parasesc la un moment dat ?
Mi-e dor sa-ti scriu scrisori, dar fii bucuros pentru mine, sunt destul de fericita.
Durerea mea nu mai smulge din mine sentimente nebanuite ce stau pitite sub
zambetul meu. Imi face placere sa te regasesc mereu aici. Oricat de magica erai
ma bucur ca sunt unde sunt. Cand erai langa mine ma simteam speciala ca te aveam,
si nu o sa uit niciodata asta. As mai vrea, dar nu cu pretul durerii mele imprastiate
pe o foaie scrisa in neputinta.
Azi e despre nimic. Sau incerc sa
te mint, tocmai pe tine? Vreau sa nu mai murdaresc inima cu lacrimi pt oamenii cu care
azi nu imi mai vorbesc ! Incerc sa ma imunizez. Si i-am iubit la naiba, chiar
daca poate nu le-am aratat destul.
O sa raman la tine, inca imi amintesc
prima scrisoare trimisa: un dor nebun, o poveste trista si o fetita care isi
pierduse nemurirea, caci asta inseamna El pt ea... nu te lasa inselat,
cititorule, el nu e un barbat pe care l-am iubit, e mai mult de atat, putini o
sa inteleaga, e barbatul vietii mele, cel care n-a fost acolo, dar pe care
sufletul l-a plans si l-a dorit din prima zi a lipsei sale... cu povestea asta
am inceput, prieten drag ...
Si am continuat cu acel baiat pe
care l-am cunoscut dintr-o prostie gen ,, Ce-i si cu fraierul asta, ce vrea de
la mine ? “- o iubire adolescentina si trecatoare... aceste doua randuri sunt
prea putine pt toate noptile nedormite, pt toate sentimentele, si altarul pe
care i l-am ridicat lui, la acea vreme, inutil, desigur ! Tu stii mai bine !
Restul ? Au fost doar dorinte
copilaresti, dorinte trupesti, oameni, prieteni pierduti si dureri care m-au
macinat si nu o sa le uit niciodata, cuvinte ciopartite din sufletul meu. Totusi, am avut si momente placute, iar cand
le recitesc, nu imi vine sa cred ca au fost rupte din mine .
Si am ajuns si in prezent, de la furtuna, haos total, un soare
nemarginit pe timp de zi, si o luna plina in cele mai intunecate nopti, un cer
senin si instelat la care ma uit tampita de fericire .
Ma bucur ca sunt aici. Tu esti cel mai
mare erou al povestilor mele, dupa barbatul ,,nemuritor”, (tu stii cine este,
nu ai de ce sa te superi ca il numesc asa ) .
Sunt cea mai fericita femeie
langa el, acum stiu ce inseamna sa fiu iubita asa cum am visat si am scris
dintodeauna. El mi-a aratat toate astea. In fiecare zi imi deseneaza iubirea
intr-o noua forma, iar eu invat de la el. Il ador, prietene. Nu exista un altar
destul de mare pe care sa il pot ridica pe barbatul vietii mele. Te iubesc nu
este indeajuns, e mult prea putin sa exprime ceea ce m-a invatat el sa simt. Nu
stiu ce am facut atat de bine incat sa il merit. Daca vrei sa stii cum arata o
femeie cu adevarat fericita uita-te la bratul acestui barbat minunat ! Iti multumesc, iar si iar !
